contact ProSD.com - publicitate online & web hosting

     Umiditatea asociată amplasamentului ales prezintă o importanţă hotărâtoare deoarece atât o umiditate prea ridicată cât şi una prea scăzută influenţează în mod negativ dezvoltarea melcilor. Prin instalarea unui sistem de irigaţii se urmăreşte atât stimularea creşterii şi dezvoltării plantelor cât şi creearea unui mediu propice dezvoltării melcilor.

     Circa 99% din activităţile melcilor, inclusiv hranirea, se desfăşoară pe răcoare, în timpul nopţii, cu un vârf al activităţii care se înregistrează la 2-3 ore după lăsarea întunericului. Temperaturile mai scăzute stimulează activitatea gasteropodelor, iar roua nopţii şi umiditatea relativă a aerului (care are valori în jur de 80%) le facilitează deplasarea. De o importanţă deosebită atât pentru viaţa plantelor cât şi pentru cea a melcilor o are şi umiditatea solului.

     Cele două specii folosite în mod curent în helicicultură, Helix pomatia şi Helix aspersa au cerinţe diferite în ceea ce priveşte necesarul de apă. Helix pomatia trăie#1te în zone cu o umiditate relativă crescută (între 50-75%) pe când Helix aspersa este adaptat zonelor mai uscate, vântoase, cu temperaturi mai mari. În funcţie de umiditate, productivitatea poate varia foarte mult, ţinând cont că în perioadele secetoase, melcii îşi reduc activitatea, se retrag în cochilie şi îşi închid cochilia cu un voal pentru a preveni deshidratarea. În aceste situaţii dacă starea de secetă se prelungeşte, melcul nu reuşeşte să se hrănească şi caută adăpost, iar starea sa fiziologică se înrăutăţeşte de multe ori ireversibil. O situaţie similară se întâlneşte şi în cazul ploilor îndelungate.

     În ceea ce priveşte calitatea apei este suficient ca ea să nu fie de tip salin. În ceea ce priveşte temperatura sa, spre deosebire de Helix pomatia, specia Helix aspersa nu prezintă nici o problemă de adaptare la irigaţiile cu apă cu temperatură scăzută.

     Irigarea trebuie să se facă de sus în jos, scop în care se folosesc echipamentele pentru irigare sub formă de ploaie artificială prin stropire (cu lungimea aruncării de 10-15 m) sau prin pulverizare ca o ceaţă (tun de ceaţă, microaspersoare cu duze foarte fine). Deasemenea sunt total contraindicate echipamentele care aruncă apa sub formă de jet şi echipamentele care executa stropirea prin picurare.      Pentru crearea unor condiţii optime pentru creşterea şi înmulţirea melcilor este obligatorie pregătirea terenului. Aceste operaţiuni se vor efectua în aşa fel încât să cuprindă toată suprafaţa crescătoriei, fără a afecta însă zonele înconjurătoare.

     Se recomandă ca o primă operaţiune de pregătire a terenului curăţarea acestuia de mărăcini, trunchiuri de copaci, d&#;259râmături, frunze moarte şi alte materiale vegetale, sub care se pot ascunde animalele dăunătoare şi care pot împiedica următoarele faze ale amenajării, urmată de arderea vegetaţiei remanente în scopul de a îmbogăţi solul în substanţe minerale şi pentru a realiza o dezinsecţie sumară. Dar conform legislaţiei actuale existente la noi în ţară arderea resturilor vegetale pentru eliberarea terenului este interzisă (Codul silvic, legea nr.26 din 24 aprilie 1996).

În cazul în care solul nu a mai fost cultivat de o perioadă lungă timp şi este invadat de buruieni pentru combaterea acestora se intervine prin administrarea de glifosat (ierbicid cu acţiune mixtă asupra plantelor mono- şi dicotiledonatelor) conform dozelor recomandate de producător.      Arătura terenului trebuie realizată nu prea profund, la o adâncime de maxim 30 cm pentru a evita formarea la suprafaţă a unui amestec heterogen de soluri. Totuşi arătura nu trebuie efectuată la o adâncime mai mică întrucât unul din principalele scopuri ale acestei operaţiuni este distrugerea galeriilor de cârtiţă. Luând în consideraţie ambele deziderate se poate recomanda ca adâncimea optimă de efectuare a arăturii să fie de 25-30 cm.

     În următorul stadiu se corectează compoziţia chimică a solului. În acest scop se procedează la amendarea terenului în vederea ajustării eventualei acidităţi.

     În mod obişnuit se utilizează varul nestins (CaO) sau varul stins, Ca(OH)2, în funcţie de necesităţile impuse de teren. Dacă avem de-a face cu un sol sărac în calciu pe lângă var se recomandă ca alternativă administrarea în cantităţi adecvate de praf de marmură, cretă furajeră sau a unui amestec de roci calcaroase fin mărunţite. Dacă procentul de argilă (>35%) este prea ridicat se poate interveni prin administrarea de nisip, dar datorită dificultăţilor practice pe care le ridică această activitate este recomandabil să se evite pe cât posibil amplasarea fermelor de melci pe astfel de terenuri. O altă opţiune o reprezintă creşterea speciei Helix lucorum care datorită particularităţilor sale ecologice, se adaptează mult mai uşor pe solurile mai compacte comparativ cu alte specii.

      Etapa finală a pregătirii terenului presupune frezarea lui de cel puţin două ori până când toţi bulgării vor fi mărunţiţi, iar solul va fi moale şi bine afânat.

Sistemul de irigare este strict necesar în caz de secetă, deoarece îl stimulează pe melc să se hrănească şi îl împiedică să intre în somnul estival. Sistemul de irigaţii se îngroapă în pământ pentru a proteja ţevile de plastic de acţiunea dăunătoare a razelor ultraviolete.      Partea sa exterioară care include microaspesoarele, se amplasează deasupra părţii mediane a straturilor, pentru a asigura o stropire optimă în ambele direcţii. În funcţie de posibilităţi se recurge la un sistem de irigaţii alimentat direct de la o sursă sau generator de curent.labilă şi ele pot produce moartea şi distrugerea în lanţ a ecosistemului, sfârşind prin a pune în pericol chiar şi sănătatea omului.