Alegerea Terenului
Alegerea poziţiei în care se va construi ferma şi calitatea terenului sunt factori importanţi care trebuie
să garanteze condiţii cel puţin acceptabile pentru a da startul activităţii; ţinând cont că melcul
trăieşte în strânsă legătură cu mediul care-l înconjoară, ambientul ales, temperatura, prezenţa sau
absenţa vânturilor şi a depunerii de rouă, cantitatea anuală de precipaţii, structura fizică şi
chimică a terenului, prezenţa şi accesibilitaea unei surse de apă, toate trebuie să corespundă cât mai
mult posibil condiţiilor cerute de melc.
Amenajarea unei ferme de melci începe cu analiza compoziţiei chimice a solului în scopul stabilirii caracteristicilor sale
fizico-chimice şi a corectării acestora pentru a fi aduse spre limita propice procesului de creştere şi dezvoltare
a melcilor. În urma acestor analize se urmăreşte stabilirea valorii a trei parametrii critici pentru dezvoltarea optimă
a melcilor şi a vegetaţiei, şi anume: granulometria, pH-ul şi conţinutul în săruri de calciu (%) a solului.
 |
Amenajarea unei ferme de melci începe cu analiza compoziţiei chimice a solului în scopul stabilirii caracteristicilor
sale fizico-chimice şi a corectării acestora pentru a fi aduse spre limita propice procesului de creştere şi
dezvoltare a melcilor. În urma acestor analize se urmăreşte stabilirea valorii a trei parametrii critici pentru dezvoltarea
optimă a melcilor şi a vegetaţiei, şi anume: granulometria, pH-ul şi conţinutul în săruri de calciu
(%) a solului.
Probele de sol se recoltează cât posibil pe vreme uscată, fără precipitaţii, astfel încât gradul
de umezeală al acestora să fie cât mai redus. În acest scop se înlătură stratul superficial al solului până
la adâncimea de 15-20 cm şi se recoltează cca. 500g probă de sol (pentru fiecare probă de sol), cu ajutorul
unei săpăligi, într-un recipient curat şi uscat. Numărul de probe se sol care se vor recolta se stabileşte
în funcţie de suprafaţa de teren luat în considerare pentru înfiinţarea fermei. Apoi se îndepărtează
eventualele resturi vegetale (rădăcini, ierburi, frunze) şi impurităţi (cioburi, aşchii, etc.) şi
se amestecă probele pentru omogenizare. Din cantitatea totală se reţine o cantitate de 500-700 g sol reprezentând
probă medie. |
Proba medie se introduce într-o pungă curată de polietilenă, se închide, se
etichetează şi se expediază pentru analiză la sediul firmei S.C. ProHelix S.R.L..
Terenurile unde deja în mod natural trăiesc melci sunt, la prima vedere, ideale pentru
amplasarea fermelor de melci. Dar pentru a ne forma o părere mai clară este necesar să se cunoască
în profunzime structura chimică şi granulometria solului.
Pentru a fi apreciat ca favorabil pentru creşterea melcilor un sol trebuie să cumuleze
mai multe condiţii:
- să prezintă o textură medie, caracterizată prin granulometrie echilibrată între nisip, praf şi
argilă. Solul nu trebuie să fie prea argilos pentru a nu reţine apa din precipitaţii, lucru care face extrem de
dificilă drenarea ei. Prezenţa unui sol argilos prezintă mai multe dezavantaje. Pe de o parte argila reţine apa
astfel încât melcii adulţi sunt nevoiţi, în cazul unor precipitaţii abundente, să se refugieze pe vegetaţia
mai înaltă şi pe structurile de protecţie (gard, pari, etc.) iar pe de altă parte apa în exces determină
"umflarea" ouălor şi chiar "plesnirea" lor, aspect care duce la compromiterea noilor generaţii de puiet şi
implicit a viitoarei recolte de melci. În plus în solurile prea grele (argiloase), dacă sunt şi uscate, melcilor
le este imposibil să-şi sape cuiburile pentru depunerea pontei sau adăposturile pentru hibernare. În acest
sens se recomandă pentru a evita un teren prea compact, ca procentul de argilă să nu depăşească 25%.
Solurile nisipoase deşi prezintă avantajul că drenează rapid apa provenită din precipitaţii,
datorită
faptului că se deshidratează rapid, fac imposibilă maturarea ouălor de melc. Deasemenea solurile prea
mâloase sunt considerate inadecvate pentru creşterea melcilor întrucât umiditatea lor ridicată face ca ele să
ridice aceleaşi probleme ca şi solurile prea compacte.
- pH-ul trebuie să fie neutru sau slab acid, cuprins între 5,8-7,5. Solurile prea acide se vor neutraliza
prin administrare de calcar, praf de marmură pentru a aduce pH-ul la o valoare pe cât posibil cât mai apropiată de 7.
- %Ca trebuie să fie ridicat, întrucât calciul joacă un rol esenţial în viaţa melcilor, fiind un
component fundamental al ccochiliei, operculului, a organului de reproducere, a cojii ouălor. Melcul absoarbe aceste
săruri pe trei căi diferite : i) din hrană ii) din sol, în mod indirect prin piele, în urma
absorbţiei apei în care se găsesc ioni de Ca ++, ca urmare a contactului dintre tegument şi sol; iii)
în mod direct, ca urmare a ingerării de sol Se recomandă un conţinut de calciu de 1,5-2%. În aceaşi
direcţie se consideră potrivit pentru creşterea melcilor un sol a cărui conţinut de Ca% trebuie să
fie mai mare de 1-2 % şi nu mai mare de 8-10%.
Un conţinut prea ridicat de săruri minerale în sol este contraindicat întrucât acesta
pe de o parte afectează structura stratului de mucus de pe piciorul melcului, iar pe de altă parte inhibă
procesul de respiraţie care are loc la nivelul tegumentului
O determinare empirică a terenurilor potrivite pentru creşterea melcilor poate fi făcută prin observarea
structurii vegetaţiei spontane . Astfel terenurile pe care cresc şi se dezvoltă specii precum: cireşul
sălbatic, arţarul, frasinul, trifoiul alb, cicoarea sălbatică, brusturele, menta sunt ideale pentru melci,
în timp ce terenurile pe care cresc nucul, bradul, fagul sunt contraindicate. Aceste departajări sunt determinate de
faptul că unele specii preferă zonele cu terenuri calcaroase (indicate), în timp ce alte specii terenurile acide
(contraindicate).
- încărcarea cu materie organică a solului trebuie să fie cuprinsă între 20-40%, interval care
defineşte un sol fertil similar cu cel din grădinile în care "prosperă" plantele familiei Cruciferae şi
alte specii cu suprafaţă foliară mare. Aceste soluri pot fi uşor recunoscute prin prezenţa urzicii
(Urtica dioica) , plantă considerată ca un indicator al solurilor "grase". În acest caz se recomandă
utilizarea cu precauţie a îngrăşămintelor anorganice întrucât ele intensifică procesului de descompunere
a substanţelor organice şi astfel creşte riscul de acidifiere a solului.
- umiditatea solului trebuie sa aibă valori situate în intervalul 60-80 %. Nivelul prea crescut al
umidităţii din sol (>80%) duce la "umflarea" ouălor şi "plesnirea" lor, în timp de un nivel prea scăzut
(<<60%) are ca efect deshidratarea ouălor.
Totuşi pentru a concluziona se poate considera că în alegerea terenului pentru
crescătoria de melci nu constituie criteriu decisiv fertilitatea acestuia, care poate fi îmbunătăţită
prin administrarea de îngrăşăminte organice, ci posibilitatea de a controla exploataţia, accesul uşor
la locul de producţie şi cel mai important conţinutul solului în carbonat de calciu.
|
