Unii dintre cei mai importanţi dăunători sunt diferitele
limacşii, care pe lângă consumarea aceluiaşi tip de hrană ca şi speciile comestibile, sunt atraşi de mirosul mucusului secretat de melcii raniţi. În acest se recomandă evitarea terenurilor invadate de limacşii roşii.
Deasemenea sunt consideraţi dăunatori şi melcii
Aegopinella nitidula (melcul sidefos roşu), aparţinând familiei
Zonitidae şi respectiv melcul lup trandafiriu (
Euglena rosea), prădător vorace al melcului
Achatina fulica şi al celorlalte Achatinide.
Amfibienii (broaştele-sp.
Bufo şi
Rana, salamandrele),
consumă melci, cu precă
dere melcii tineri, care prin dimensiunea lor mai redusă
pot fi introduşi cu uşurinţă
în cavitatea bucală
|
|
Din această
categorie o atenţie deosebită
trebuie acordată
broaştelor râioase (familia Bufonidae). Deşi toate broaştele consumă
cu plăcere melcii, mai ales puietul, marea problemă
în cazul broaştelor râioase o reprezintă
faptul că aceşti amfibieni sunt perfect adaptaţi la viaţa în mediul terestru şi pot pătrunde şi supravieţui uşor în interiorul ţarcurilor din fermele de melci.
In mod normal broaştele râioase nu reprezintă
o problemă majoră pentru fermele de melci, însă în anii ploioşi există
condiţii propice pentru înmulţirea lor astfel încât se poate înregistra o explozie a populaţiei de broaşte râioase, fapt care poate compromite recolta de melci.
|
|
In vederea combaterii se recurge la amplasarea de capcane similare cu cele folosite pentru colectarea broaştelor din natură. O astfel de capcană constă
dintr-un recipient adânc de circa 20 cm care se îngroapă
īn pământ astfel încât partea sa superioară
să fie la nivelul solului deasupra că
reia se dispune o sursă de lumină
artificială. Noaptea insectele se adună
la lumina becului iar broaştele sunt atrase de acestea şi cad în recipient. Nu este neapărat un recipient foarte adânc întrucât broaştele râioase execută
salturi mult mai scurte decât omoloagele lor acvatice astfel încât le va fi extrem de dificil să
sară afară.
|
|
Ca o
măsură de precauţie în recipient se recomandă
introducerea de ulei (preferabil ulei ars de motor sau ulei comestibil) întrucât chiar dacă
broasca va reuşi să evadeze, uleiul depus pe suprafaţa tegumentului va împiedica schimbul de gaze la nivelul pielii iar broasca va muri prin asfixiere.
Combaterea se poate realiza chiar şi în absenţa sursei de lumină
dispusă deasupra recipientului dar eficenţa este mai redusă
.
Capcanele se amplasează pe aleile exterioare în apropierea gardului exterior de tablă
zincată şi pe aleile dintre straturi, la distanţă
de 5m una de alta, în număr variabil în funcţie de densitatea populaţiei de broaşte râioase şi de mărimea fermei.
