Boli si Daunatori
Fără a avea pretenţia că oferă rezolvare la toate problemele care apar īn fermă această scurtă prezentare īşi propune să ofere informaţii pertinente despre un subiect puţin abordat şi puţin cunoscut. Din start trebuie menţionat că această problematică este īncă puţin lămurită dar se poate spune cu certitudine că incidenţa bolilor īn cadrul populaţiilor de melci este mult mai mică decāt īn cazul celorlalte animale domestice (mamifere, păsări), īntrucāt aceştia prezintă un sistem imunitar simplu şi eficient.
Īn scopul prevenirii apariţiei şi răspāndirii bolilor īn cadrul populaţiilor de melci, a menţinerii stării lor de sănătate şi a ratei de creştere a acestora trebuie să se acorde o importanţă deosebită regulilor de igienă. Īn acest scop zilnic se īndepărtează hrana veche (pentru a nu se altera) şi se administrează alta proaspătă, iar vasele de hrănire şi adăpare (dacă se folosesc) se curăţă. Melcii se apără īmpotriva bacteriilor cu ajutorul mucusului care le acoperă tegumentul, mucus caracterizat printr-o acţiune antibacteriană similară cu cea a streptomicinei. Totuşi bacterii precum Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, etc. pot cauza melcilor infecţii intestinale care se pot propaga rapid īn cazul īn care densitatea melcilor este prea mare sau atunci cānd nu sunt respectate regulile elementare de igienă a fermei.
Pagube importante produc īn efectivele de melci insecte (gāndaci) cu aripi chitinoase rigide (elitre) care aparţin familiei Carabidae (gāndaci carnivori).
|
Familia Carabidae (gāndacii de pămānt) cuprinde peste 20.000 de specii, fiind una din cele mai mari şi cunoscute familii de coleoptere. Reprezentanţii ei sunt, de obicei, nocturni şi de culoare īnchisă (negru sau brun-īnchis); există īnsă şi unele specii care au culoarea cobaltului, reflexe aurii, arămii, roşcate sau sunt chiar vii colorate (unele specii diurne). Au dimensiuni mici spre mijlocii, ochii mari, antenele filiforme, sunt sperioşi, rapizi şi se adăpostesc īn pămānt. Larvele lor (carabideiformele) sunt alungite, de culoare neagră sau brun īnchis, cu cap mare şi şase picioare, şi sunt rar văzute la suprafaţă.
Atāt adulţii, cāt şi larvele sunt īn majoritate prădători rapace, care se hrănesc cu alte nevetebrate.
|
Deasemenea şi adulţii din familiile Stafilinide, Cantaride, Silphidae, Phoride şi Drilide includ īn meniul lor īntr-o măsura mai mare sau mai mică melcii şi pot deveni extrem de periculoşi, dacă numărul lor scapa de control.
Din rādul acestora o atenţie deosebită trebuie acordată stafilinidului Ocypus olens, unul din cei mai rapaci prădători ai melcilor. El are corpul monocrom, negru, mat, cu punctuaţie deasă, lung de 20-30 mm. Elitrele sunt foarte scurte şi acoperă doar primele doua tergite ale abdomenului. Capul este masiv, punctat des şi fin, pronotul cu punctuaţie fină şi deasă, aripile dezvoltate, iar antenele şi picioarele au culoare neagră.
|
|
Furnicile au potenţial distructiv mai ales asupra ouălor şi puietului, īntrucāt melcii adulţi se pot apăra eficient īmpotriva lor prin secretarea unei cantităţi mari de mucus. Deasemenea larvele Elateridelor şi ale Silfidelor atacă mai ales puietul de melc.
|
