contact ProSD.com - publicitate online & web hosting

     Numit popular melcul de livadă, melcul de pădure, melcul de vie sau melcul de grădină, este răspândit în regiunile care nu se află sub efectul brizei marine. Aclimatizarea lui este rezultatul a numeroase modificări morfologice, modificări care au condus la diferenţierea a 8 varietăţi sau subspecii în Europa de Nord şi de Est. În ţara noastră se găseşte în număr mare prin grădini, păduri, podgorii şi, în general, prin locuri umbrite şi umede până la altitudinea de 1500 m. În literatura străină este întâlnit sub denumirea de escargot de Bourgogne (în franceză), Weinberghschnecke (în germană), La Vignaiola (în italiană) sau Roman snail sau apple snail (în engleză).

Cochilia groasă, solidă şi opacă, de formă ovală sau sferică, cu 5-6 răsuciri dextre, are baza cochiliei ascuţită, de forma literei U. Culoarea ei este cenuşie-brună, adesea cu 5 dungi longitudinale mai întunecate, uneori distincte, iar alte ori unite sau chiar absente la unii indivizi. Diametrul cochiliei variază între 45-50 mm, iar înălţimea între 38-45 mm.      Această specie operculează la sfârşitul toamnei şi reînvie primăvara devreme. Operculii sunt albi, groşi şi foarte duri, dar permeabili la aer şi aderenţi la cochilie. În mod obişnuit se înmulţeşte de 2 ori/an, depunând la o pontă între 20-80 ouă, în funcţie de habitat şi de climat.      La ora actuală creşterea acestei specii este în regres datorită rentabilităţii economice scăzute.

     Era numit şi melcul cântăreţ de către romani, întrucât în timpul excitaţiei suflă (fluieră) într-o manieră caracteristică. În literatura străină mai este menţionat şi sub denumirea de: burowing snail (melcul de vizuină), green gardensnail (melcul verde de gradină) în engleză, şi murmuri în Creta. Trăieşte în zonele calde şi uscate din Franţa, Italia şi alte ţări mediteraneene, precum şi în S.U.A. în statele California şi Louisiana. Poate urca până la altitudini de 500 m.

În timpul temperaturilor ridicate se afundă 7-15 cm în pământ şi devine inactiv până la o nouă ploaie. Cochilia este de culoare brun-verzuie, conică, fără orificiu columelar, cu 3 sau 4 rânduri de spire, dintre care ultima foarte amplă, în formă de semilună. Diametrul cochiliei variază între 20-25 mm, iar înălţimea acesteia între 25-30 mm.      Vara se formează un opercul alb, calcaros, impermeabil, aderent la cochilie şi mai subţire decât cel al lui Helix pomatia.      În prezent acest melc este vândut doar în zonele unde se produce, la un preţ mai ridicat decât Helixpomatia, deoarece în timpul verii se găseşte în letargie.

     Cochilia acestei specii de melci este de formă sferică, cu diametrul cuprins între 45-60 (70) mm şi înălţimea între 28-35 mm.

Stratul de chitină este gros, solid şi opac, asemănător ca la Helix pomatia. Cochilia prezintă 5-5,5 răsuciri, iar partea spiralată creşte lent astfel că pe înălţime aceasta are o formă uşor conică. Vârful cochiliei este obtuz. Baza cochiliei acoperă orificiul ombilical al adultului. Suprafaţa cochiliei este de culoarea tutunului şi este străbătut de câteva dungi late brun-închise, adeseori unite între ele.      Deşi viteza de creştere şi adaptabilitatea sa sunt mai mari decât ale speciei H. pomatia carnea de calitate slabă şi preţul scăzut fac ca procesul de creştere a speciei Helix lucorum să nu fie rentabil.