|
| Site Map | ||
|
Încă din timpuri preistorice carnea de melc a reprezentat pentru oameni o sursă naturală de hrană bogată în proteine şi săruri minerale, dar săracă în grăsimi. Între proteinele cărnii de melc o importanţă deosebită au nucleoprotidele şi fosfatidele care contribuie la dezvoltarea organismului uman şi îndeosebi a activităţii creierului.
În cartea "Virginia Farmer" se descrie ţinerea melcilor într-un mediu friguros şi umed, pe o insulă înconjurată de apă pentru a preveni evadarea lor, unde li se suplimenta vegetaţia şi erau îngrăşaţi cu făină de grâu. Istoricul Plinius a descris grădina de melci a lui Fluvius Hirpinius de acum 2000 de ani ca având secţii separate pentrudiferite specii. În epoca creştinismului carnea de melci era considerată mâncare de post. Începând din secolul al XIX-lea, aceasta a devenit o specialitate gastronomică, ca midiile, stridiile ş.a., apreciată atât pentru valoarea sa nutritivă cât şi pentru rafinamentul cu care se prepară. Valoarea nutritivă a cărnii de melci este dată de ponderea părţii comestibile şi de substanţele nutritive conţinute de aceasta. Din greutatea totală a melcului Helix aspersa partea moale destinată consumului reprezintă circa 40%, iar cochilia 60%. În stare proaspătă, nedeshidratată, partea comestibilă a melcului conţine în structura sa 79-79,5% apă, 16-17% proteină, 2% glucide, 1,7% lipide (carnea de vită are 15,4%), 1-1,5% substanţe minerale. În proteinele din carnea melcului se găsesc 9 din cei 10 aminoacizi de care omul are nevoie, în cantităţi adecvate pentru sinteza proteică. Datorită cantităţii şi calităţii ridicate a aminoacizilor din proteinele sale carnea de melc este uşor digerabilă, sănătoasă şi hrănitoare. Numărul de bacterii din carnea crudă de melc este redus (85000 germeni/g carne crudă) comparativ cu alte tipuri de carne crudă. O cantitate de 100 g are o valoare calorică de circa 80 calorii. Un kilogram de carne de melci rezultă din 4-4,5 kg melci vii. |
|
|
© 2006 by PET All Rights Reserved |

