contact ProSD.com - publicitate online & web hosting

Sistemul mixt este utilizat cu precădere în condiţiile existenţei unei pieţe locale bine dezvoltate. O astfel de tehnologie frecvent folosită în Franţa constă în împerecherea reproducătorilor, depunerea şi ecloziunea ouălor într-un mediu controlat (sere, tunele de plastic etc.) şi transferarea melcilor tineri la vârsta de 6-8 săptămâni în ţarcuri situate în aer liber unde se ţin până devin adulţi.      Temperatura şi umiditatea în care se cresc melcii au un rol important în viaţa acestora. Cu toate că melcii sunt capabili să supravieţuiască într-un interval larg de temperatură, ei se dezvoltă foarte bine într-un climat cald (16-24°C) şi cu o umiditate ridicată a aerului (75-95%). Pentru majoritatea speciilor de melci temperatura optimă este în jur de 21°C.

     În diverse etape ale creşterii melcilor se folosesc o serie de încăperi şi utilaje.

     Îngrădirile în aer liber (curţile, ţarcurile) pentru melci sunt, de obicei, lungi şi înguste, de forma dreptunghiulară aspect care îi permite crescătorului să controleze ţarcul, fără să strivească melcii.

Spaţiile destinate creşterii melcilor sunt îngrădite pe părţile laterale cu garduri de lemn, piatră, plăci de beton armat sau foi de tablă galvanizată. Gardurile sau pereţii ţarcurilor au o înălţime de 2 m, din care 12,5 cm sunt îngropaţi în pământ. Îngrădirile din metal galvanizat sau din plasă dură de plastic ţin la distanţă prădătorii. ţarcurile se acoperă cu un capac sau cu o plasă, care au menirea de a ţine melcii în incinta adăpostului, de a-i feri de prădători (păsări, şobolani ş.a.) şi de a le oferi protecţie împotriva ploilor torenţiale. Pentru protejarea melcilor de razele solare se folosesc umbrare confecţionate din plasă fină (cu ochiuri de 5 mm sau mai fină pentru puiet) sau conducte de plastic secţionate longitudinal şi stivuite un strat într-un sens şi celălalt perpendicular. În acest din urmă caz se asigură melcilor pe lângă o bună protecţie şi o creştere cu 50% a numărului melcilor într-un ţarc.

     Irigarea culturilor se face seara până la apusul soarelui. La irigarea dimineaţa devreme, umiditatea poate determina melcii să iasă în soarele fierbinte.

     Tarcuri cu culturi furajere: se realizează prin împrejmuirea unei parcele cu laturile de 3 m. În interiorul acestora se cultivă circa 6 specii de plante, care vor asigura, la alegere, hrana melcilor. În perioadele în care melcii nu sunt în somn, se irigă (prin stropire) culturile timp de aproximativ 15 minute, la apusul soarelui. Un dezavantaj al acestei metode este acela ca în cazul în care la sfârşitul anului melcii nu sunt maturi, este dificil să se cultive plante proaspete în ţarcuri.

     Tunele din plastic: sunt ieftine şi destul de eficiente, dar în interiorul lor se dirijează cu mare dificultate temperatura şi umiditatea. S-a constatat că în interiorul acestor tunele temperatura este cu 5-10°C mai ridicată ca cea din exterior, fapt ce face ca la temperaturi interioare de peste 27°C şi umiditatea scăzută, melcii să intre în estivaţie.

     Tarcuri interioare: perioada de reproducere la melcii crescuţi în condiţii controlate variază în funcţie de originea geografică a reproducătorilor. Drept dovadă stau afirmaţiile unui cercetător care a stabilit că Helix aspersa din Marea Britanie se dezvoltă mai bine în condiţii controlate de mediu decât melcii din alte regiuni. Pentru reproducerea melcilor în spaţii interioare temperatura trebuie păstrată la 21°C şi umiditatea la 80-90 (95)%. Cu toate că alte surse bibliografice recomandă ca umiditatea să fie de 75% în timpul zilei şi de 99,5% noaptea, s-a constatat că trebuie evitată umiditatea de peste 90 (95)%, deoarece umiditatea excesivă poate ucide melcii.